Cunoscut și sub denumirea de monotreme, acest grup este alătuit dinornitorincul cu cioc de rață și echidne. Monotremele sunt singurele mamifere care depun ouă.
Sunt diferite de celelalte specii de mamifere care nasc pui vii (denumite mamifere placentare), prin faptul că nasc cand embrionul se află intr-un stadiu incipient de dezvoltare și iși hrănesc nou-născuții cu lapte și nu prin placentă. Prezintă o diversitate uimitoare, incluzand cangurii, oposumii și bandicoot.
Aceste animale mici, majoritar nocturne, au o alimentație care constă in principal din nevertebrate - insecte, păianjeni și viermi. Anatomia insectivprelor diferă in funcaie de specie și modul de viață, dar in general au ochi și urechi mici și boturi bine dezvoltate. Unele specii sunt terestre, precum aricii; altele, precum cartițele, sunt adaptate pentru săpat; altele sunt semiacvatice.
Chiropterele reprezintă unicul ordin de mamifere zburătoare. Ele sunt al doilea cel mai numeros ordin de mamifere (după rozătoare), incluzand peste 930 de specii, adică 20% din totalul speciilor de mamifere.
Prin extinderea unei membrane puternice ce le inconjoară corpul, pot plana mai mult de 100 m intre copaci, cu o foarte mică pierdere in inălțime. Termenul de "lemurian zburăor" este inșelător, deoarece aceste mamifere nu sunt lemurieni și nu sunt capabile de zbor cu adevărat. Cam de dimensiunea unei pisici domestice, au ocii mari, bot teșit, gheare putrernice pentru cățărat și blană pestriță, pentru camuflaj.
Botul lung, ascuțit, care este flexibil și extrem de sensibil, dă numele chițcanilor-elefant. Toate speciile au auz și văz ascuțit și picioare puternice, pentru alergatul rapid in jurul teritoriului. Aceste animale se găsesc doar in Africa, unde habitatul lor variază de la sol pietros și campie la arbuști de pădure. Iși caută hrana mai ales ziua, aceasta constand in nevertebrate.
Aceste mamifere mici, asemenea unor veverițe, nu sunt pe deplin arboricole (iși petrec mult timp la sol) și nu sunt cu adevărat chițcani. De fapt, au unele caracteristici care sunt asociate cu primatele, cum ar fi o cutie craniană mare și, la masculi, testicole care coboară in scrot. Chițcanii de copac nu au mustăți și iși caută prada, precum insectele, folosindu-și auzul, mirosul și văzul, bine dezvoltate. Majoritatea speciilor au coadă lung, cu blană deasă. Trăiesc in pădurile tropicale din Asia de Sud-Est.
Primatele sunt cele mai dezvoltate mamifere. Sunt mamifere plantigrade și cu degetul mare opozabil, avand la toate membrele cate cinci degete. Majoritatea primatelor au coadă. Creierul este foarte dezvoltat. Aproape toate primatele trăiesc la tropice și subtropice, in păduri. Se impart in primate inferioare și primate superioare.
Furnicarii, leneșii și tatuii, cunoscuți sub denumirea colectivă de xenartrani, sunt printre cele mai ciudate mamifere din punct de vedere al infățișării. Deși cele trei familii nu prezintă nici o asemănare exterioară intre ele, toate au articulații neobișnuite in coloana vertebrală, creier mic și dentiție redusă (furnicarii nu au dinți deloc). Tatuii și furnicarii sunt in principal insectivori; leneșii se hrănesc cu frunze, muguri și fructe. Xenartranii sunt intalniți intr-o diversitate de habitate, din America de Sud pană in sudul SUA.
Asemănători ca formă cu tatuii și furnicarii, pangolinii sunt acoperiți de solzi suprapuși, care au rol de armură și de camuflaj. Pangolinii nu au dinți, prada (furnici și termite) fiind prinsă cu limba, iar mușchii puterniic ai stomacului "mestecă" hrana. Sunt intalniți in Asia de Sud și Africa, in habitate ce variază de la pădure la savană.
Deși aceste animale rozătoare mici și medii sunt asemănătoare rozătoarelor in multe privințe (exemplu: ambele grupuri au incisivi mari), diferă in cateva aspecte, inclusiv prezența unui al doilea set de incisivi superiori și o structură craniană mai ușoară. Iepurii de vizuină, de camp și fluierători se numără printre cele mai vanate animale. Prădătorii lor naturali sunt carnivorele și păsările, dar sunt vanați și de oameni, ca sport, pentru hrană și pentru blană. Toate speciile sunt terestre și sunt răspandite in lumea intreagă (cu excepția Antilelor, părților sudice ale Americii de Sud, Madagascar și cateva insule din Asia de Sud-Est), in habitate variind de la tundra arctică la semideșerturi.
Reprezentnd peste 40% din toate speciile de mamifere, rozătorale alcătuiesc un ordin de succes, extrem de adaptabil, extrem de adaptabil. Se găsesc in lumea intreagă (cu excepția Antarcticii), in aproape toate habitatele. In pofida varietății modurilor de trai și a habitatelor membrilor acestui ordin, există multe caracteristici comune:majoritatea rozătoarelor sunt patrupede mici, cu coada lungă, labe cu gheare, mustăți lungi și dinți (in special incisivii) lungi și maxilare specializate pentru ros. Deși in general terestre, unele specii sunt arboricole, de subsol sau semiacvatice. Majoritatea sunt extrem de sociale și alcătuiesc comunități mari.
Cetaceele - balenele, delfinii și marsuinii - sunt probabil cele mai specializate dintre toate speciile de mamifere, cu corpul loc ca de pește, fără păr, un membru anterior ca o inotătoare și membre posterioare vestigiale (care se găsesc in peretele corpului). Cu toate acestea, sunt mamifere veritabile: respiră aerul prin plămani și au glande mamare, cu care iși alăptează puii. Cetaceele se găsesc in toate mările lumii, iar unele specii trăiesc in rauri tropicale și subtropicale.
Deși termenul de "carnivore" este frecvent intrebuințat pentru a descrie un animal care se hrănește cu carne, se referă de asemenea, in mod specific, la membrii ordinului Carnivora. Majoritatea membrilor acestui grup se hrănesc cu carne, unii au insă o alimentație mixtă sau sunt complet ierbivori. marea majoritate a carnivorele sunt animale de pradă dominante pe Pămant in toate habitatele: corpul și modul lor de trai sunt foarte adaptate pentru vanătoare.
Deși neindemanatice pe uscat, sut extrem de agile sub apă. Au un corp hidrodinamic și inotătoare puternice și se pot scufunda la adancimi de pste 100 m. Unele specii pot rămane sub apă chiar și peste o oră. Se intilnesc in intreaga lume, in principal in mările temerate și polare.
Cele mai mari mamifere terestre - masculul elefantului african poate atinge 4 m și aproape 10 tone - elefanții se caracterizează prin membre ca niște stălpi, corp solid cu o spinare curbată convex, urechi mari și cap masiv cu o trompă lungă și mobilă. Elefanții africani și asiatici trăiesc in savană și in pădurile luminoase; elefanții de pădure africani trăiesc mai ales in pădurea tropiclă umedă africană. Elefanții trăiesc cam 60 de ani - mai mult decat orice alte mamifre cu excepția oamenilor. Masculii (și femelele intr-o mia mică măsură) cresc tot timpul vieții.
Singurul membru in viață al ordinului Tubulidentata este porcul-furnicar, un animal solitar, intalnit in Africa. Acesta se caracterizează prin dinți din falcă nefuncționali, columnari, bot lung, urechi mari, corp ca de porc și memebre puternice cu gheare ca niște lopeți pentru săpat. Urechile care pot fi pliate pe spate (șio mulțime de peri in nări) nu lasă murdăria să intre atunci cand sapă vizuini. Porcul furnicar are un creier primitiv și un auz slab. Are insă un excelent simț al mirosului. Acesta ii folosește să localizeze termite și furnici, care sunt apoi capturate cu ajutorul limbii lungi și lipicioase.
Deși se aseamănă cu iepurii ca mărime și formă, genetica sugerează că sunt mai strans inrudite cu mamiferele copitate primitive. Pernițele labelor sunt umezite de secreții glandulare, ceea ce face tălpile mai aderente. Acest lucru, impreună cu degetul mare opozabil de la fiecare membru posterior, permiter damanilor să se cațere pe fețe abrupte ale sancilor . Trăiesc in Africa și in Orientul Mijlociu, unele specii in aflorimente stancoase, altele in copaci. Pot supraviețui deoarece se hrănesc cu aproape orice vegetație și au nevoie de foarte puțină apă (rinichii lor sunt extrem de eficienți).
Sirenienii (vacile de mare) - dugongii și lamartinii - dunt creaturi mari, lente, cu corp hidrodinamic. Sunt singurele mamifere marine care se hrănesc doar cu plante. Sirenienii trebuie să se ridice la suprafață să respire, dar pot rămane in apă timp de pană la 20 miniute. Chiar dacă nu au dușmani in afara oamenilor, sirenienii numără doar 130.000 de indivizi - mai puțin decat orice alt ordin de mamifere.
Sunt o grupă extrem de infloritoare. Poziția lor ca erbivore terestre dominante poate fi atribuită in mare măsură vitezei și anduranței (sunt in stare să intrecă in fugă prădătorii) și faptului că sunt bine dotate pentru a descompune celuloza din hrana lor vegetală. In ciuad unei varietăți de forme ale corpului, majoritatea speciilor au bot lung, o serie complexă de dinți care macină și corp sub formă de butoi.Această grupă este alcătuită din mamifere imparicopitate (cum sunt tapirii) și mamifere paricopitate (cum sunt cerbii). mamiferele copitate unt mai ales intalnite in habitate deschise, cum este savana. Mamiferele copitate domestice se intalnesc aproape peste tot unde sunt oameni.