Lingvistica este știința care studiază limba și legile ei. Un lingvist este o persoană care se angajează în acest studiu.
Etimologie. Termenul românesc lingvistică este împrumutat din franceză linguistique, care la rândul său a fost împrumutat din limba germană. Termenul german este un derivat al cuvântului din latină lingua.
Istoricul lingvisticii
Primele reflecții lingvistice apar la hinduși acum peste 2500 de ani. Cel mai important gramatician hindus este Pāṇini, care a scris în sanscrită o lucrare de o complexitate și finețe algebrică, cu numele Aștadhyayii („Cele opt cărți”), operă lăudată în prezent până și de NASA. Acest gramatician al secolului V sau IV î.Hr. enumeră încă 68 de gramaticieni indieni care l-au precedat, ceea ce arată că a existat o îndelungată tradiție orală a gramaticii hinduse înainte de secolele IV-V î.Hr. Pe lângă multe altele, Pāṇini numește cele cinci categorii de sunete după felul lor (velare, palatale, retroflexe, dentale, labiale) și împarte fonemele limbii sanscrite după aceste categorii. Prin aceasta, el a precedat cu 2000 de ani lingvistica modernă, care a ajuns la aceleași rezultate în parte datorită descoperirii limbii sanscrite.
Curente lingvistice
Curentul comparatist (Franz Bopp, Jacob Grimm, Rasmus Christian Rask, Wilhelm von Humboldt etc.)
Curentul naturalist (August Schleicher, Max Müller, Alexandru Lambrior)
Curentul psihologist (Heymann Steinthal, Aleksandr Potebnya)
Curentul neogramatic (Karl Brugmann, Hermann Osthoff, Hermann Paul)