Trandafirii sunt plante perene lemnoase cu flori ce fac parte din genul Rosa. Pot avea formă erectă, arbustivă, cățărătoare sau taratoare, tulpini adesea "inarmate" cu ghimpi ascuțiţi și flori ce variază in dimensiuni, formă și culoare. Momentul propice pentru achiziționarea trandafirilor este toamna tarziu, cand aceștia au intrat in repaus vegetativ și pot fi transportați la distanțe lungi, cu rădăcină nudă. Plantarea trandafirilor primăvara nu este recomandată intrucat tufele nu au timp să-și fixeze și dezvolte sistemul radicular și stagnează in dimensiune intreg anul, necesitand insă udare permanentă.

Arbuştii - se definesc ca fiind plante perene lemnoase, cu dimensiuni mai mici decat a arborilor, cu cateva tulpini persistente sau ramificaţii formate de de nivelul solului sau din imediata lui apropiere. Au inălţimea cuprinsă intre 0,5-6(8)m.
Subarbuştii - sunt arbuşti mai mici, ce pote avea tulpini parţial erbacee.

Fiind lipsiţi de trunchi, din punct de vedere al caracteristicilor de vanzare, se pot descrie mult mai succint.

La fel ca in cazul arborilor, anumiţi arbuşti se obţin din seminţe, alţii din butaşi. De aceea aceşti arbuşti sunt disponibili sub formă de răsaduri, butaşi şi transplanturi.
Convenţiile pentru descrierea arbuştilor obţinuţi din seminţe sau butaşi sunt la fel ca şi la arbori:
+ sau / indică transplantarea
u sau = indică repicarea
Răsaduri
Majoritatea arbuştilor sunt obţinuţi din butaşi şi doar citeva specii din seminţe. De multe ori acestea sunt pecii sălbatice, printre care tipice sunt: Amelanchier canadensis, Berberis thunbergii, Cornus sanguinea, Cotoneaster franchetii, Rosa canina, Rosa rugosa, Euonymus europaeus.

1. FORME de ARBUŞTI

Răsad

Răsadurile se definesc ca "plante lemnoase obţinute din seminţe, plante care nu au fost transplantate". Plantele transplantate, care sunt mai bătrane şi mai robuste, sunt mai larg utilizate in amenajări peisagere decat răsadurile.
1+0 sau 1/0	răsad de un an, netransplantat
1+0= sau 1/0=	răsad de un an, repicat
1u1	răsad de 2 ani, repicat după 1 an, dar netransplantat
2+0 sau 2/0	răsad de 2 ani, netransplantat
2u2	rasad de 4 ani, repicat după 2 ani, dar netransplantat

Butaş

Butaşii se definesc ca fiind plante lemnoase obţinute din crengi, tulpini sau rădăcini ale unei plante mame. Plantele obţinute astfel poartă acest nume, de "butaşi" cand se vand inainte de a fi transplantate.
Arbuştii care se inrădăcinează uşor se obţin din butaşi prelevaţi din tulpini cu lemn tare, in noiembrie-decembrie. Se plantează afară şi se vand după ce au crescut unul sau doi ani. In mod tipic, astfel se obţin arbuştii: Cornus alba şi cultivarurile lui, Cornus stolonifera ‘Flaviramea’, Ligustrum ovalifolium, Forsythia ‘Lynwood’,Ribes cvs., Sambucus nigra ‘Aurea’, Symphoricarpos x chenaultii ‘Hancock’, Salix elaeagnos.

Simbolul folosit pentru a indica varsta butaşilor şi momentul repicării, este următorul:
- prima cifră este intotdeauna zero
- cifra a doua indică numărul anilor petecuţi de butaş in pepinieră, după amplasare lui
- cifra a treia indică numărul anilor petrecuţi de butaş in pepinieră, după prima repicare
- cifra a patra indică eventual numărul anilor petrecuţi de butaş in pepinieră, după a doua repicare
- semnul x plasat intre cifra a doua şi a treia indică fapul că butaşul a fost repicat, dar că nu are mai mult de un an.

Transplantat

Plantele transplantate se definesc ca fiind răsaduri sau butaşi ce au fost transplantaţi cel puţin o dată. Termenul se referă in mod uzual la plante care au 2 sau 3 ani. La transplantare, rădăcina principală este tunsă pentru a incuraja formarea unui sistem radicular stufos, iar planta se va replanta intr-un spaţiu mai mare. Tuderile rădăcinii sunt benefice chiar fără a transplanta.
Transplantat, obţinut din seminţe:
1+1 sau 1/1	răsad de 2 ani, transplantat; un an in patul semincier, apoi transplantat şi crescut incă un an
1+2 sau 1/2	răsad de 3 ani, transplantat; un an in patul semincier, apoi transplantat şi crescut incă un 2 ani
2+1 sau 2/1	răsad de 3 ani, transplantat; 2 ani in patul semincier, transplantat şi crescut incă un an
2+2 sau 2/2	răsad de 4 ani, transplantat; 2 ani in patul seminicer şi 2 ani după transplantare
Transplant obţinut din butaşi
0/1/1	butaşi de 2 ani, transplantat; 1 an in patul de butăşire şi 1 an după transplantare
0/1/2	butaşi de 3 ani, transplantat; 1 an in patul de butăşire şi 2 ani după transplantare
0/2/1	butaşi de 3 ani, transplantat; 2 ani in patul de butăşire şi 1 an după transplantare

Număr de transplantări

2. INĂLŢIMEA TOTALĂ

Inălţimea totală şi/sau lărgimea, in momentul achiziţiei, este o caracteristică semnificativă a arbuştilor. De asemnea o altă caracteristică importantă poate fi, in cayul anumitor specii, numărul de ramuri.

Plantele lemnoase, care au tulpini aeriene ce răman vii pe perioada repausului vegetataiv şi noile creşteri din anul următor apar din aceste părţi aeriene . Aici se includ arborii, arbuştii şi lianele lemoase.

Arborii se disting de alte plante lemnoase prin prezenţa unei tulpini lemnoase, de obicei singulară, numită trunchi.
Trunchiul este bine dezvoltat in lungime şi grosime, aproape intotdeuna producand scoarţa. El se intinde de la sol pană la locul de ramificare a tulpinii, unde incepe coroana.

Majoritatea arborilor au durată de viaţă lungă, unii atingand cateva secole . Exemplu Pinus longaeva trăieşte 4500 de ani, sau chiar mai mult.
Caţiva ating inălţimi considerabile, trecand de 100m (Sequoia sempervirens), alţii nu depăşesc 1m inălţime (Eucalyptus regnans).

Arborii pot fi achiziţionaţi in formele de mai jos.
Pentru arborii tineri (butaşi, răsaduri sau transplanturi şi ocazional la cei tip "nuia" şi tip "pană", este necesară specificarea vărstei.
Simbolurile utilizate pentru prezentarea acestor caracteristici, in EutopiaMall.com sunt recunsocute internaţional.

Convenţii recunoscute internaţional:
"+" sau "/" indică transplantarea
"u" sau "=" indică repicarea

1. FORME de ARBORI- in momnetul achiziţiei

Răsad

Răsadurile se definesc ca "plante lemnoase obţinute din seminţe, plante care nu au fost transplantate" . Plantele transplantate, care sunt mai bătrane şi mai robuste, sunt mai larg utilizate in amenajări peisagere decat răsadurile.
1+0 sau 1/0	răsad de un an, netransplantat
1+0= sau 1/0=	răsad de un an, repicat
1u1	răsad de 2 ani, repicat după 1 an, dar netransplantat
2+0 sau 2/0	răsad de 2 ani, netransplantat
2u2	rasad de 4 ani, repicat după 2 ani, dar netransplantat

Butaş

Butaşii se definesc ca fiind plante lemnoase obţinute din crengi, tulpini sau rădăcini ale unei plante mame. Plantele obţinute astfel poartă acest nume, de "butaşi" cand se vand inainte de a fi transplantate. Butaşii se obţin de obicei din tulpini cu lemn tare. Se plantează afară, toamna tarziu şi se vand după ce au crescut unul sau doi ani. In mod tipic, speciile de Populus şi Salix se inmulţesc rapid prin butaşi din lemn tare. După ce butaşii au crescut 1-2 ani se pot planta deja in peisaj. Speciile de Salix (salcie) pot fi achiziţionate chiar in forma de butaşi ne-inrădăcinaţi (de la furnizori de incredere). Simbolul folosit pentru a indica varsta butaşilor şi momentul repicării, este următorul: - prima cifră este intotdeauna zero - cifra a doua indică numărul anilor petecuţi de butaş in pepinieră, după amplasare lui - cifra a treia indică numărul anilor petrecuţi de butaş in pepinieră, după prima repicare - cifra a patra indică eventual numărul anilor petrecuţi de butaş in pepinieră, după a doua repicare - semnul x plasat intre cifra a doua şi a treia indică fapul că butaşul a fost repicat, dar că nu are mai mult de un an. 0/1 buaş de 1 an, netransplantat 0/2 butaş de 2 ani, netransplantat

Transplantat

Plantele transplantate se definesc ca fiind răsaduri sau butaşi ce au fost transplantaţi cel puţin o dată. termenul se referă in mod uzual la plante care au 2 sau 3 ani. La transplantare, rădăcina principală este tunsă pentru a incuraja formarea unui sistem radicular stufos, iar planta se va replanta intr-un spaţiu mai mare. Tuderile rădăcinii sunt benefice chiar fără a transplanta.Uzual se transplantează: Alnus glutinosa, Quercus robur, Betula pendula, Crataegus monogyna şi multe altele.
Transplantat, obţinut din seminţe:
1+1 sau 1/1	răsad de 2 ani, transplantat; un an in patul semincier, apoi transplantat şi crescut incă un an
1+2 sau 1/2	răsad de 3 ani, transplantat; un an in patul semincier, apoi transplantat şi crescut incă un 2 ani
2+1 sau 2/1	răsad de 3 ani, transplantat; 2 ani in patul semincier, transplantat şi crescut incă un an
2+2 sau 2/2	răsad de 4 ani, transplantat; 2 ani in patul seminicer şi 2 ani după transplantare
Transplant obţinut din butaşi
0/1/1	butaşi de 2 ani, transplantat; 1 an in patul de butăşire şi 1 an după transplantare
0/1/2	butaşi de 3 ani, transplantat; 1 an in patul de butăşire şi 2 ani după transplantare
0/2/1	butaşi de 3 ani, transplantat; 2 ani in patul de butăşire şi 1 an după transplantare

Nuia

Nuiaua este o formă de plantă transplantată ce cuprinde o singură tulpină subţire, fără ramificare laterală semnificativă. Forma nuielei reflectă caracteristicile naturale ale plantei. Unele specii sunt bine ramificate, incă din tinereţe (ex.: Betula pendula, Alnus glutinosa), in timp ce altele sun mai puţin (ex.: Acer platanoides, Prunus avium). Termenul se referă de obicei la plante lemnoase care au intre 2 şi 4 ani Cu toate că e posibil să se specifice anii/condiţia unei nuiele sau a unui arbore "nuia" sau "pană", in mod tipic inălţimea totală este primul criteriu in prezentarea caracteristiclor acestui tip de arbore

Număr de transplantări

Garnisit/ tip pană Arborii cu formă de pană - se definesc ca fiind arbori cu o tulpină de obicei dreaptă, garnistă, in mod echilibrat, cu ramuri laterale, pană aproape de pămant, funcţie de specie. Forma de pană reflectă caracteristici naturale le plantei. Anumite plante sunt bine ramificate incă din tinereţe (ex.:Betula pendula, Alnus glutinosa). Nu există limită de varstă. Daca este o planta tanara, poate fi condusa pentru a ajunde in forma semi-standard.	Altoit jos Un astfel de arbore se poate defini ca " o plantă lemnoasă altoită aproape de nivelul solului, la care noul lăstar pornit de punctul de altoire a crescut pe parcursul unui sezon". Termenul se referă mai mult la pomii fructiferi care au fost obţinuţi prin propagare vegetativă, prin altoire pe un portaltoi, dar se poate aplica, la fel de bine şi la arborii ornamentali, care sunt cultivaruri sau clone, obţinuţi prin altoire.
Standard Un arbore standard este un arbore cu tulpină in general dreaptă, fără creşteri laterale, ce susţine o coroană ramificată. Coroana poate avea un element conducător sau poate fi multiplu ramificată. Circumefrinţa trunchiului, măsurată la inălţimea d e1 m de la sol, este cuprinsă intre 8-12 cm, iar inălţimea generală a arborelui depăşeşte 3.5m Copaci plangători sunt şi ei disponibili in format standard, dar in cazul lor, cerinţa de inălţime generală, nu se aplică.	Semi-standard (HS,HAS) Un arbore semi-standard este un arbore cu tulpină in general dreaptă, fără creşteri laterale, ce susţine o coroană ramificată, la o inaltime de 1.25-1.5m de la baza. Coroana poate avea un element conducător sau poate fi multiplu ramificată. Circumferinţa trunchiului, măsurată la 1m de la bază, este in jurul valorii de 6-8 cm iar ianltimea totala de la pamant este de circa 2-2.5m.
Cu tulpini multiple Arborii cu tulpini multiple sunt arbori cu două sau mai multe tulpini principale ce apar de la nivelul pămantului, sau apropae de acesta, dezvoltate din acelaşi sistem radicular.	Arbore stufos Un arbore stufos se poate defini ca un

Tehnica topiara este foarte veche si a fost pentru prima data practicata de gradinarii romani. Ea consta in tunderea plantelor pentru a imprima acestora o forma mai deosebita. Plantele care se preteaza foarte bine la acest tip de tundere sunt de obicei coniferele, dar si multi arbuşti, cum ar fi ligustrum sau buxus.

Plantele cu forme topiare sunt extrem de decorative prin forma pe care o iau in urma tunderilor: glob, spirala, cub sau piramida. O forma mai complexa o reprezinta plantele topiare cu ramurile dirijate pe sarma. Astfel se obtin forme dintre cele mai spectaculoase, care vor face deliciul privitorilor.
Puteti sa faceti chiar dvs. operatiunea de modelare a formei topiare sau puteti sa le cumparati gata tunse. E mai simpla ultima varianta, iar dupa aceea tot ceea ce trebuie sa faceti este sa le intretineti prin tundere. Luati o foarfeca bine ascutita si de fiecare data cand anumiti lastari mai ies din forma dorita, ii taiati pur si simplu.
Plantele cu forme topiare se intretin la fel ca si orice alta planta obisnuita. Au nevoie de apa, ingrasaminte si tundere regulata pentru a-si pastra forma.

Bulbi de flori - termen generic pentru bulbi, rizomi, tuberculi, tuberobulbi, hipocotile, rădăcini tuberizate. Ei se achiziționează indeosebi in perioada de repaus vegetativ care poate fi toamna și/sau primăvara. Toamna se plantează bulbii care vor inflori in primăvara anului viitor iar primăvara cei care infloresc vara (de obicei nu rezistă afară pe perioada iernii). Există și o categorie mică de bulbi care se pot planta in ambele perioade.
Mai multe informații despre aceste structuri subterane puteți citi AICI >

Cele mai multe dintre plantele noastre, cu forme şi culori incantătoare, sunt originare din pădurile ecuatoriale sau de la tropice. In mediul lor natural, in căutarea luminii, au părăsit solul şi cresc pe trunchiurile sau pe ramurile arborilor. Nu sunt parazite, rădăcinile acestora doar se fixează pe scoarţa copacilor, pe muşchiul vegetal sau in scorburi. Au drept sursă de apă ploaia şi vaporii de apă din atmosferă şi profită de resturile vegetale ce se descompun in jurul lor pentru a-şi procura elementele nutritive. Le intalnim in literatura de specialitate sub denumirea de epifite (pe plante, in traducere din limba greacă) pentru a le diferenţia de cele terestre (care au rădăcinile in sol). Orhidee, bromelii, ferigi, cactuşi… Da, aţi citit bine, cactuşi de pădure, agăţaţi de ramurile arborilor din junglele tropicale americane, cu tulpini asemănătoare frunzelor, articulate, pendente, fără spini, cu rădăcini adventive. Schlumbergera sau cactus de Crăciun, cunoscut la noi sub numele Nu mă deranja, Rhipsalidopsis - cactusul ce infloreşte de Paşte, Rhipsalis - cactusul vasc, Epiphyllum - cactusul orhidee sunt cateva exemple de specii epifite de cactuşi de pădure.

Spre deosebire de cactuşii de deşert, preferă locurile uşor umbrite din casele noastre şi necesită o umiditate mai ridicată in aer (pulverizări in timpul verii). Infloresc abundent şi spectaculos cu o condiţie: din momentul in care au apărut bobocii nu se mai mişcă planta. Orice mişcare duce la căderea bobocilor sau florilor.

Specii cu personalitate puternică, orhideele transformă aspectul oricărei incăperi. Epifite sau terestre au fascinat dintotdeauna exploratorii, botaniştii, colecţionarii, amatorii. Cu o infinitate de culori, cu forme fascinante, orhideele sunt azi accesibile tuturor şi nu necesită ingrijiri deosebite. Specific orhideelor epifite (Phalaenopsis, Vanda, Dendrobium, Oncidium etc.) sunt rădăcinile aeriene, bine dezvoltate, verzi sau argintii, cărnoase, filiforme. In mediul lor natural, le ajută să se fixeze de trunchiurile sau ramurile arborilor, absorb vaporii de apă din aer, apa şi elementele nutritive din crăpăturile scoarţei, au rol in respiraţie şi parţial in fotosinteză, inmagazinează apa absorbită. Ca să inţelegeţi cum funcţionează trebuie să ştiţi că aceste rădăcini sunt acoperite la exterior de un ţesut asemenea unui burete care absoarbe apa rapid. In acest strat spongios sunt şi spaţii largi, pline cu aer (care dau nuanţa argintie). Pentru ca rădăcinile să poată respira, acest ţesut trebuie să se deshidrateze parţial intre două udări. Adică, trebuie să existe un interval suficient intre două udări. Dacă rădăcinile sunt permanent umede şi schimbul de gaze nu are loc, orhideea moare prin asfixiere. Astfel, pentru noi, rădăcinile aeriene sunt un indicator important al stării de sănătate a plantei. Pierderea culorii alb-sidefii arată de cele mai multe ori o udare excesivă sau o fertilizare incorectă.

Tot la tropice, in compania orhideelor, printre muşchii şi lichenii agăţăţi de ramurile copacilor, se găsesc şi membrii unei familii botanice aparte: bromeliaceele. Forma, textura şi aşezarea frunzelor ne sugerează o serie de reguli privind ingrijirea lor. Frunzele lungi, rigide, mai mult sau mai puţin inguste ori ingroşate sunt adaptate pentru a economisi apa. Mai mult, in palnia formată de frunzele dispuse in rozetă se acumulează apă. Speciile cu frunze cenuşii şi ţepi iubesc soarele, in timp ce bromeliile cu frunze verzi şi fără spini preferă umbra. Pentru că au rădăcini extrem de mici şi subţiri, umezeala din ghiveci le poate fi fatală. Apa din cornetul de frunze se goleşte doar in timpul iernii, dacă temperatura din incăpere scade sub 20°C (minima este de 16°C pentru bromelii). Sunt şi specii, cum ar fi tilandsiile, care nu au rădăcini şi care captează apa cu ajutorul unor peri absorbanţi sau cu ajutorul unor solzi specializaţi. Aechmea, Billbergia, Guzmania, Vriesea sunt doar cateva din speciile care ne incantă cu inflorescenţele lor foarte colorate, cu forme şi texturi stranii, extrem de longevive. Au un singur cusur: nu supravieţuiesc infloririi. Locul lor este luat de lăstarii care cresc la baza plantelor.

Din categoria plantelor epifite ce ne impodobesc casele mai fac parte şi feriga Platycerium bifurcatum cu un port amplu, pendent şi cu un aspect ce ne aminteşte de coarnele de cerb, Columnea, plantă cu tulpini subţiri şi pletoase, frunze cărnoase sau catifelate şi flori roşii sau portocalii, Medinilla magnifica cu flori spectaculoase, ceroase, roz-pal, sau Nepentes, plantă carnivoră, cu capcane sub formă de urne, decorative pentru noi, letale pentru insectele care ajung in interiorul lor.

Originea lor ieşită din comun, frumuseţea lor exotică, arhitectura complexă a inflorescenţelor, formele bizare, culorile extravagante pot intimida şi pe cei mai pricepuţi dintre noi. Cateva ghivece suspendate pentru a le pune in valoare, un pămant care să nu reţină apa in exces, lumină difuză, caldură, umiditate atmosferică, răsfăţul celor mai capricioase şi succesul ne este asigurat.

Dezvoltarea ierbii ornamentale este dependentă de temperatură. Anumite ierburi incep să crească primăvara devreme, cand este incă frig, in timp ce altele vor aştepta ca solul să se incălzească şi temperatura sa fie mai stabilă.
Datorită popularităţii şi posibilităţilor de utilizare in amenajarea grădinilor, este recomandat să inţelegem cum cresc aceste plante. Lucru ce ne va permite o mai bună utilizare a lor şi evitarea unor posibile dezamăgiri sau frustrări.

Iarba de vreme rece
Incepe să crescă la inceputul primăverii şi poate rămane semi-verde peste iarnă. Se pare că are un frunzis de calitate mai bună cand e mai frig sau dacă are suficeiantă umezeală in perioada arşiţei. Dacă nu o udaţi in timpul verii, cand este secetă, tinde să intre in repaus vegetativ şi frunzele devin maro.
In general are nevoie să fie divizată mai frecvent, pentru a-i menţine aspectul şi vigoarea. Dacă nu, are tendinţa de a muri, in partea din centrală a grupului.
Cele care răman semi-verzi, primăvara se curăţă, tăind partea maro sau afectată pe perioada iernii.
Dintre cele mai populare ierburi iubitoare din această categorie sunt: Festuca, Helictotrichon, Deschampsia şi Sesleria.

Iarba de vreme caldă
Se dezvoltă mai bine in timpul perioadelor calde ale anului şi rămane frumoasă chiar dacă temperatura creşte iar umezeala lipseşte. Incepe să crescă primăvara tarziu, cand solul s-a incălzit şi temperatura e stabilă. Frunzişul din sezonul precedent e de obicei maro toamna şi trebuie tăiat primăvara la o ănălţime de 10-15cm. De obicei nu necesită divizare frecventă. Se incadrează aici: Chasmanthium, Miscanthus, Erianthus, Pennisetum, Panicum şi Spartina.

Forma de creştere
Este un lucru important de ştiut, inainte de plantare. Iarba poate creşte ori formand grupuri, ori intinzandu-se prin rizomi. Ierburile din prima categorie au o creştere frumoasă, rotunjită. Se pot combina bine cu alte plante perene. Nu vor devini invazive, grupul crescand doar in circumferinţă, devenind tot mai frumos. Iarba care se intinde datorită rizomilor (tulpini subterane) va deveni foarte agresivă şi invazivă. In timp, poate pune stăpanire pe intreaga zonă. Astfel de iarbă, atractivă dar agresivă trebuie plantată cu grijă, in zone bine delimitate.

Fertilizarea
In general iarba ornamentală necesită foarte puţină fertilizare. Prin menţinerea joasă a nivelului de azot, evităm aplecarea ierbii. Culoarea şi vigoarea ierbii ne indică cerinţa de azot. Acesta se aplică doar in caz de necesitate şi doar primăvara. Se recomandă un fertilizator lent, cum este Osmocote. Dacă s-a ferilizat, se va menţine pămantul umed.

Apa
Se udă bine in primul sezon după plantare, astfel ca sistemul de rădăcini să se poată dezvolta. Plantele acomodate nu mai au nevoie de udare regulată. E nevoie să udăm in perioadele de arşiţă, ierburile de vreme rece.

Protecţia pe perioada iernii şi curăţirea de primăvară
Iarba nu are nevoie să fie tunsă la venirea iernii. De fapt ea este atractivă peste ianrnă şi totodată frunzişul asigură protecţia rădăcinilor. Primăvara se tunde sau se curăţă, inainte de a incepe din nou să crească. Dacă se tunde, va creşte mai repede. Frunzişul vechi lăsat pe plantă intarzaie incălzirea plantei şi creşterea cu pană la 3 săptamani.

Divizarea
Decizia de divizare se ia in funcţie de aspectul vizual al plantei şi de sănătatea ei. Plantele care au zone moarte in centru, trebuie divizate. Divizarea se face primăvare, inainte de inceperea creşterii sau la sfarşitul verii sau toamna, după ce creşterea s-a incheiat. Plantele care infloresc tarziu pot fi divizate primăvaRA.

Ingrijirea Gazonului

CUM SA SUBSTITUIM IARBA

Iarba este de departe planta cea mai folosita pentru gazoane si pe buna dreptate - este usor de crescut, surprinzator de elastica si relativ usor de mentinut. Cu toate acestea, exista ocazii cand iarba nu constituie prima metoda aleasa pentru acoperirea pamantului. S-ar putea sa nu doriti sa va petreceti timpul liber ingrijind gazonul, sau poate vi se va parea ca iarba este plictisitoare si veti dori ceva care sa prezinte mai mult interes pe tot parcursul anului.

Alternative

Intretinerea regulata pe care o necesita gazoanele cu iarba poate crea dificultati pentru unii gradinari care, poate datorita varstei sau conditiei fizice, nu pot indeplini sarcini precum cosirea, tunderea marginilor si plivirea. Este scump sa platesti pe cineva pentru a face aceste activitati si nu garanteaza o executie standard.Situatiile din unele gradini pur si simplu nu sunt potrivite pentru cultivarea gazonului. De exemplu, accesul unei cositori poate fi dificil sau imposibil pentru gazoanele la care se ajunge pe niste scari sau pe niste carari inguste.

INLOCUITORI DE IARBA

Ori de cate ori vorbim despre un gazon, adesea se subintelege ca vorbim despre iarba, insa exista si alte variante pe care le puteti lua in considerare. Iarba este adesea cea mai simpla alegere, insa, in unele situatii, este posibil sa nu fie potrivita, din mai multe motive. Uneori, aspectele practice ale ingrijirii ierbii pun prea multe probleme, sau este posibil pur si simplu sa doriti sa incercati ceva putin diferit, pentru a face gradina mai interesanta.Suprafetele tari, precum podelele, pavajul, betonul si pietrisul, joaca un rol important in gradinile moderne. Gazoanele fara iarba merita de asemenea luate in considerare, dar, de obicei, nu constituie o optiune usoara, avand nevoie de mult timp si efort pentru a se fixa si mentine.

UMBRA

Iarba se fixeaza greu la umbra copacilor aplecati sau a cladirilor din apropiere, deoarece conditiile reci si umede si lumina slaba asigura niste conditii slabe de crestere. Brazdele de iarba care cresc la umbra sunt de obicei lipsite de vigoare, fiind mai putin capabile sa indeparteze bolile si efectele conditiilor adverse de vreme. Vor rezista de asemenea putin la uzura. Ca urmare, brazdele de iarba din locurile umbroase au sanse sa fie subtiri si cu pete, iar cararile folosite frecvent vor deveni in curand goale.

Controale culturale

Cosirea si hranirea Cositi gazoanele umbroase cu niste lame fixate mai sus decat pentru cele aflate la soare si incercati sa calcati cat mai putin pe ele. Hraniti iarba in mod regulat, pentru a promova o crestere puternica, insa nu folositi prea des un fertilizator bogat in nitrogen, deoarece acesta va incuraja cresterea unor fire de iarba foarte fine si predispuse bolilor.

Tratarea muschiului Muschiul este mult mai potrivit pentru conditiile de umbra decat iarba. Cu toate acestea, in zonele de umbra extrema, un strat de muschi poate fi benefic, deoarece va mentineicel putin o forma de covor verde - un punct pe care trebuie sa-l luati in considerare, inainte de a incerca sa-l eradicati (vezi p. 73).

Reducerea umbrei acolo unde se poate,copacilor si prin subtie-rea coroanelor acestora, pentm a permite patrunderea luminii la gazon. Retineti faptul ca daca va hotarati sa taiati un copac din gradina, este posibil sa trebuiasca sa cereti permisiunea inainte, deoarece s-ar putea ca legislatia locala sa protejeze copacii existenti in zona dumneavoastra. Daca nu este posibil sa inlaturati sau sa reduceti umbra provocata de copaci, sau daca umbra este cauzata de alte obstacole de neinlaturat, cum ar fi o cladire, alegeti pentru gazon un amestec de iarba rezistenta la umbra.

DAUNDE PROVOCATE DE VREME

Brazdele de iarba sunt surprinzator de elastice si, de obicei, supravietuiesc unor perioade scurte de seceta sau de ploi puternice. Conditiile xtreme de vreme, cum ar fi caderile abundente de zapada si vanturile puter-ice, pot prezenta o problema mai mare si nu sunt usor de remediat.

Ploi excesive

Perioadele prelungite de ploi abundente u mai multe efecte daunatoare pentm irba. Ploaia persistenta merge de obicei lana in mana cu lipsa soarelui, ducand 1 reducerea temperaturii si a calitatii rminii sub nivelul ideal, necesar unei une cresteri. Daca radacinile ierbii sunt nbibate cu apa pe perioade mai mari, irba va muri. O atmosfera umeda in-urajeaza de asemenea dezvoltarea bo-lor provocate de ciuperci (vezi p. 5-96). Solul umed este usor compactat j urma traficului pe gazon, iar iarba evine mai usor de distrus atunci cand ste uda. Asigurati un bun sistem de curgere, aerand iarba daca este nevoie p. 74-75) si nu calcati pe gazon pe reme umeda.

Seceta

Dupa o perioada tara apa, iarba se va ofili si in cele din urma va deveni maronie si inactiva. Udarea cu atentie a ierbii, inainte ca aceasta sa inceapa sa dea semne de distrugere, va ajuta la pastrarea culorii verzi si a aspectului atractiv al gazonului (vezi p. 66-69). Temperaturile ridicate si soarele intens, care sunt adesea asociate cu seceta, pot de asemenea sa distruga iarba, mai ales cea de pe gazoanele proaspat semanate sau plantate cu brazde. Irigarea regulata ajuta la reglarea temperaturii.

DISTRUGERE PROVOCATA DE SECETA Brazdele de iarba proaspat plantate sunt predispuse uscarii in timpul verilor fierbinti. Fara o irigare regulata, iarba se va ofili.

INGHETUL

Inghetul nu distruge de obicei iarba de sezon rece (cu exceptia rasadurilor proaspat incoltite), insa daca iarba inghetata este zdrobita - prin calcare, de exemplu -aceasta va muri. Nu calcati niciodata pe gazon, in conditii de inghet.

PROBLEME LEGATE DE COSIT

Unele probleme ale gazonului sunt cauzate de tehnicile incorecte de cosire si de cositorile de gazon defecte. Duceti cositoarea la reparat anual si aveti grija de ea asa cum trebuie (vezi p. 59), pentru a obtine cele mai bune performante. Greselile de cosire nu sunt greu de identificat daca stiti ce sa cautati, iar majoritatea sunt usor de remediat prin modificarea tehnicii.

Cosirea pe jumatate

Aceasta este o problema care afecteaza uneori cositorile cilindrice. Descrie fasiile regulate de iarba taiata neingrijit, care apar in unghi drept fata de directia de cosire. Una dintre cauze este folosirea unei cositori de gazon, care are prea putine lame la cilindru. Cu cat un cilindru are mai multe lame, cu atat se va produce o taiere mai fina a ierbii -aceasta, deoarece miscarea rapida a lamelor ciupeste iarba in niste bucati mici. Pentru cositorile de gazon cu lame relativ putine, fiecare lama ia o bucata de iarba proportional mai mare, ceea ce duce la faptul ca o parte din iarba este rupta si nu taiata. Variaza de asemenea si lungimea taieturii.

Cosirea pe jumatate mai poate fi cauzata de o lama stricata, neascutita sau iesita din rand, de faptul ca iarba a fost lasata sa creasca prea mare sau de cosirea ierbii atunci cand este prea uda. Verificati lamele cositorii regulat si reparati sau inlocuiti orice lama neascutita sau stricata. Mariti frecventa de cosire (de doua sau de trei ori pe saptamana vara, dupa cum este nevoie), lasand intai sa se evapore roua sau apa de ploaie. Cantitatile mici de umezeala pot fi inlaturate cu ajutorul unei maturi de nuiele.

Efectul de scandura

Daca brazdele de iarba sunt cosite in mod regulat in aceeasi directie, poate aparea pe suprafata gazonului un efect de scandura, format din niste cute ca niste Valuri, asezate in unghiuri drepte fata de directia de cosire. Aceasta problema afecteaza de obicei cositorile e-lectrice. Este un obicei pe care vi-1 puteti forma usor, deoarece intr-un fel pare mai logic sa existe niste fasii care sa mearga in sus si in jos si nu sa traverseze gazonul. Pentru a evita aparitia efectului de scandura si pentru a imbunatati aspectul general al gazonului, alternati directia de cosire de fiecare data cand taiati iarba, cosind in unghiuri drepte fata de directia anterioara de cosire.

BOLI DE GAZON OBISNUITE

Lichenii Acestia pot a-parea pe gazoanele care au un sistem slab de scurgere, se afla la umbra sau sunt slab hranite. Lichenii formeaza niste corpuri plate, gri si neregulate, de o consistenta asemanatoare je-leului, care se onduleaza pe margini, pe masura ce se maturizeaza. Combaterea Tratati lichenii si algele imediat ce le vedeti, cu o solutie impotriva muschilor, cum ar fi diclorofenul,insa trebuie sa abordati si problema conditiilor adverse care au cauzat aparitia lor: reduceti umbra, imbunatatiti sistemul de scurgere si stabiliti programe bune de intretinere si hranire.

Firul rosu (pete roz)

Aceasta boala este vazuta cel mai des la sfarsitul verii si la inceputul toamnei. Adesea constituie un semn al faptului ca gazonul este slab hranit. incepe sub forma unor pete mici de un maro pal sau de culoarea capsunelor; pe masura ce boala se raspandeste, pe suprafata afectata apare o nuanta rosie sau roz, cauzata de protuberantele rosii produse de ciuperci. Combaterea Aplicati fungicid de gazon, apoi stabiliti un program de hranire regulata pentru a imbunatati starea ierbii, folosind un fertilizator bogat in nitrogen, primavara.

CAUZA POSIBILA

Bolile
Urina de caine
Calcarea pe un gazon recent tratat cu nisip de gazon
Calcarea pe iarba inghetata
Aplicarea exagerata a solutiei impotriva buruienilor/ fertilizatorului

DAUNATORI DE GAZON

Larvele de Tipula maxima (tantaroi) apar cel mai des pe vreme umeda si in solurile cu sisteme de scurgere slabe. Femelele adulte isi depun ouale pe gazon vara, iar larvele de culoare gri, fara picioare, ies vara si toamna, hranindu-se cu radacinile de iarba toamna, iarna si primavara. In-festatiile grave pot crea niste portiuni mari de iarba slabita, care cu tirrjpul se ingalbeneste sau devine maronie si poate muri.

Larvele de carabusi

Acestea sunt larvele mai multor tipuri de gandaci. Ele arata ca niste viermi mari, grasi si albi, cu capete maronii, avand de obicei forma de C. Ei mananca radacinile de iarba, insa nu cauzeaza multe distrugeri, deoarece, de obicei, nu sunt destul de numero

Plantele suculente sunt plantele care au unele părți mai mari decat in mod normal, acestea fiind ingroșate și cărnoase; deseori in interiorul lor se acumulează și se reține apă, pentru ca supraviețuirea condițiilor climatice aride să fie posibilă. Suculentele sunt favorizate ca plante de interioră, pentru modul in care arată și ușurința de ingrijire. Dacă sunt bine puse in ghiveci, acestea necesită puțină ingrijire. Pentru majoritatea proprietarilor de plante, supra-udarea și infecțiile sunt principala cauză a decesului suculentelor.
Notă: In multe genuri și familii există o gradare continuă, de la plantele cu frunze subțiri și tulpini normale, la cele cu frunze sau tulpini foarte ingroșate și cărnoase, astfel incat decizia a ceea ce este suculent este adesea arbitrară. Diferitele surse pot clasifica aceeași specie in mod diferit.