Radu G. Grigorovici (n. 20 noiembrie 1911, Cernăuţi - d. 1 august 2008, Bucureşti) a fost un fizician şi chimist, membru titular al Academiei Române (1990), vicepreşedinte al Academiei Române (1990-1994), vicepreşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (1992).

Biografie

Licenţiat în chimie şi fizică la Universitatea Cernăuţi (1931 - 1934), doctor în ştiinţe fizice la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1938), teza de doctorat fiind "Potenţialul disruptiv în vapori de Hg". Între anii (1931 - 1942) este preparator, asistent şi şef de lucrări la Facultăţile de Ştiinţe din Cernăuţi şi Bucureşti.

După ce se întoarce din mobilizarea din Crimeea (1942 - 1943), Radu Grigorovici este conferenţiar de optică şi inginer consultant în acelaşi domeniu (1944 - 1960), susţinând în acelaşi timp diverse cursuri de optică (optică de bază, instrumentală şi aplicată, de electronica solidului). În anul 1958 primeşte titlul de doctor docent în ştiinţe. În timpul cât a avut activităţi didactice a modernizat laboratoarele în care şi-a desfăşurat activitatea, iar în paralel a efectuat şi diverse cercetări, printre care studiul asupra forţei de înaltă frecvenţă şi o analiză spectrală cantitativă.

În anul 1960 Radu Grigorovici este scos din învăţământul superior, desfăşurând în continuare o activitate de cercetare, în domeniul semiconductorilor amorfi elementari şi al solidelor necristaline, în cadrul Academiei Române, la Institutul de Fizică Bucureşti şi la Institutul de Fizică şi Tehnologia Materialelor Măgurele. Rezultatele cercetărilor lui Radu Grigorovici au fost recunoascute atât în România cât şi pe plan internaţional, studiile sale fiind expuse în cadrul unor conferinţe regionale şi mondiale, precum şi în diverse publicaţii internaţionale din domeniu.

Ca urmare a muncii de cercetare depusă, Radu Grigorovici este avansat cercetător gradul I, iar mai apoi şef de secţie şi director ştiinţific adjunct. A fost ales membru corespondent al Academiei Române, membru în Comisia de Semiconductori IUPAP şi în conducerea Societăţii de fizică din România.

În anul 1973, la doar 62 de ani, Radu Grigorovici se pensionează, în parte şi datorită factorului politic şi a influenţelor negative ale acestuia asupra vieţii universitare şi de cercetare din România. După pensionare continuă să lucreze ca cercetător onorific la Institutul de fizică Măgurele, fără a avea însă un salariu pentru această activitate. După anul 1992 se dedică în totalitate studiului istoriei Bucovinei, efectuând mai multe traduceri comentate, eseuri, interpretări demografice, unele din ele apărute în revista Academiei Române Analele Bucovinei, din cadrul Centrului de Studii Bucovina din Rădăuţi.

În 1990 este ales membru titular al Academiei Române, vicepreşedinte al Academiei Române (1990 - 1994), vicepreşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (1992). Primeşte apoi din partea Universităţii Bucureşti titlul de doctor honoris causa. Este numit cetăţean de onoare al municipiului Rădăuţi şi este ales preşedinte de onoare a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română a Bucovinei. În anul 2000 este decorat cu Ordinul "Steaua României" în grad de mare ofiţer.

A decedat la Bucureşti la 1 august 2008.

Bibliografie

• Revista Academica (editată de Academia Română), nr. 77-78, august-septembrie 2008